Comisia de etică

CODUL DE ETICĂ

ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ UNIVERSITARĂ

CAPITOLUL I

Obiective și scop

Art. 1.

(1) Universitatea “Nicolae Titulescu” din București (în continuare, Universitatea), ca instituție care acționează în beneficiul societății, asigură un mediu academic liber de ingerințe politice, religioase și de statut socio-economic, aspect care impun elaborarea unui set de norme etice și deontologice care să genereze și să întrețină o atmosferă bazată pe relații interumane corecte și echitabile.

(2) Principiile de morală și etică întrunite în Codul de etică și deontologie profesională universitară (în continuare, Codul de etică) sunt destinate reglementării relațiilor dintre membrii comunității universitare precum și a relațiilor membrilor comunității universitare cu instituțiile și persoanele juridice sau fizice din afara sa. Codul de etică funcționează ca un ghid de dezvoltare a relațiilor etice în mediul profesional ce implică membrii comunității universitare.

(3) Comunitatea universitară este constituită din studenți, personal didactic și de cercetare și personal didactic și de cercetare auxiliar.

(4) Din comunitatea universitară fac parte și persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunității universitare, prin hotărâre a senatului universitar.

(5) Spațiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, institutelor de cercetare, campusurilor universitare precum și dotările aferente, folosite de Universitate, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptățită să le utilizeze.

(6) Codul de etică reglementează modul în care trebuie să se desfășoare relațiile dintre membrii comunității universitare și colaboratorii externi și modul de raportare la comunitate în ansamblul ei.

Art. 2.

(1) Codul de etică nu se substituie legislației și regulamentelor interne și nici nu poate contraveni acestora. Codul de etică este anexă și completează Carta Universității, respectă prevederile sale și este obligatoriu pentru toți membrii comunității universitare. Membrii comunității universitare sunt obligați să respecte codurile deontologice profesionale, legislația specifică învățământului, Codul muncii și toate celelalte dispoziții legale care reglementează activitatea educativ-profesională și de cercetare.

(2) Codul de etică are la bază reglementările Legii educației naționale, având caracter obligatoriu.

(3) Dispozițiile Codului de etică nu trebuie interpretate în sensul restrângerii unor drepturi conferite expres prin lege sau prin contractul individual de muncă.

Art. 3. Scopul Codului de etică

(1) Codul de etică are rolul de a preveni încălcarea normelor eticii universitare și a bunei conduite în cercetarea științifică. Acesta trebuie aplicat de către toți membrii comunității universitare, indiferent de poziția pe care o ocupă în ierarhia instituției.

(2) Codul de etică nu trebuie folosit pentru supunerea subalternilor ori subminarea superiorilor. Acesta trebuie respectat în litera și spiritul său, pentru crearea și dezvoltarea unui climat intelectual propice desfășurării unor activități didactice și de cercetare competitive pe plan național și internațional.

CAPITOLUL al II-lea

Principii fundamentale

Art. 4. Principiile Codului de etică

Codul de etică se întemeiază pe următoarele principii fundamentale: libertate academică, autonomie personală, competență și profesionalism, integritatea academică, onestitate intelectuală, colegialitate, dreptate și echitate, responsabilitate și transparență.

Art. 5.  Libertatea academică

(1) Libertatea academică presupune dreptul oricărui membru al comunității universitare de a-și exprima deschis opiniile științifice și profesionale în cadrul cursurilor, seminarelor, conferințelor, dezbaterilor dar și al lucrărilor elaborate și susținute sau publicate.

(2) Orice membru al comunității universitare își poate exprima în mod liber, în interiorul sau în exteriorul Universității, opiniile, fără a putea fi cenzurat, în limitele prevăzute de prezentul cod. Este încurajată abordarea critică, parteneriatul intelectual și cooperarea, indiferent de opiniile politice sau convingerile religioase.

(3) Universitatea asigură membrilor săi libertate academică, protejându-i împotriva presiunilor și constrângerilor politice, religioase, ideologice sau de altă natură precum și împotriva manipulărilor și persecuțiilor în condițiile în care aceștia respectă standardele științifice, legale și etice, dând dovadă de responsabilitate profesională.

(4) Libertatea academică implică, în același timp, respectul libertății academice a altuia în toate componentele sale.

(5) Nu se înscriu în cadrul libertății academice și nu își găsesc locul în spațiul universitar:

1. a) propaganda cu caracter politic desfășurată în interiorul sau în legătură cu acțiuni ale Universității sau utilizând infrastructura acesteia;
2. b) prozelitismul religios;
3. c) promovarea unor doctrine sau idei cu caracter extremist, rasist sau xenofob;
4. d) defăimarea universității de către membrii comunității universitare;
5. e) atacurile personale sau afirmațiile defăimătoare la adresa altor membri ai comunității universitare.

Art. 6.  Autonomia personală

(1) Universitatea recunoaște membrilor săi dreptul la autonomie personală, asigurând în acest sens condițiile necesare ca aceștia să își aleagă în mod liber programele de studiu și cercetare, oportunitățile și nivelul de pregătire pe care le consideră adecvate.

(2) Universitatea pune la dispoziția publicului larg și a membrilor comunității universitare proprii toate informațiile importante privind programele de studii și de cercetare, structura instituției, standardele universitare, concursurile de admitere, competițiile de obținere a grant-urilor, concursurile de ocupare a posturilor vacante, corpul profesoral, baza materială și altele.

(3) Informațiile se publică sub diverse forme, incluzând și pagina web a Universității.

 Art. 7. Competența și profesionalismul

(1) Universitatea se obligă să cultive un mediu propice pentru competență și competitivitate. Universitatea susține formarea specialiștilor de vârf și creșterea prestigiului în cercetare, contribuind astfel la sporirea cunoașterii științifice și la pregătirea unor specialiști competitivi.

(2) Universitatea susține și să recompensează excelența științifică, profesională, pedagogică, managerială și administrativă, solidaritatea colegială și loialitatea competițională, recunoaște și recompensează profesionalismul cadrelor didactice și cercetătorilor.

(3) Universitatea asigură condiții optime de efectuare a cercetării de către toți membrii săi, în vederea îndeplinirii standardelor profesionale atât la nivel național cât și internațional.

(4) Universitatea recunoaște și recompensează performanța și eficiența, atât la nivel individual cât și de grup universitar.

(5) Meritul studenților se apreciază pe baza rezultatelor obținute la examene, lucrări de control, referate, teste, lucrări de laborator, seminare, concursuri profesionale, cercuri științifice și altele.

(6) Meritul cadrelor didactice, cercetătorilor și a structurilor de conducere se apreciază în funcție de: calitatea cursurilor și seminarelor, calitatea lucrărilor publicate, granturile de cercetare câștigate, aprecierea studenților, eficiența managementului universitar și contribuția la creșterea prestigiului Universității.

(7) Fiecare membru al comunității universitare își asumă, la nivelul său, răspunderea pentru calitatea procesului educațional, asigurându-se că întregul conținut al materialului predat este actualizat, reprezentativ și adecvat nivelului la care se situează disciplina în planul de învățământ.

(8) Dezacordurile de natură științifică sau orice animozități dintre cadrele didactice din Universitate nu trebuie să aducă atingere procesului instructiv-educativ.

Art. 8. Integritatea academică

(1) Integritatea academică a membrilor comunității universitare este esențială pentru desfășurarea în condiții optime a activității didactice și de cercetare.

(2) Fiecare membru al comunității universitare este dator a se preocupa de evitarea oricăror situații susceptibile să creeze îndoieli cu privire la integritatea sa, în primul rând a conflictelor de interese.

(3) Integritatea academică a studenților presupune evitarea oricăror acțiuni sau inacțiuni care ar prejudicia evaluarea corectă și riguroasă a cunoștințelor sau ar împiedica buna desfășurare a procesului de învățământ, prin deteriorarea, distrugerea deliberată, înlocuirea aparaturii, materialelor didactice, a cărților și revistelor de specialitate sau a informațiilor din sistemul electronic.

Art. 9. Conflictele de interese

(1) Există un conflict de interese atunci când interesele personale ale unui membru al comunității universitare intră în conflict cu obligațiile decurgând din statutul său ori sunt de natură să afecteze independența și imparțialitatea necesare îndeplinirii acestor obligații.

(2)  Conflictul de interese poate exista atât în relațiile cu studenții, cât și în relație cu alți membri ai comunității universitare.

(3) În orice situație de conflict de interese, persoana în cauză are obligația de a aduce aceasta la cunoștința conducerii structurii universitare implicate și de a se abține de la implicarea în luarea oricărei decizii în care ar putea genera sau ar putea sugera un conflict de interese.

(4) Se consideră a fi în situație de conflict de interese:

1. a) un membru al comunității universitare participă oficial la negocieri comerciale cu firme sau organizații în care are interese materiale;
2. b) o persoană din Universitate rezolvă cereri, ia decizii sau participă la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice sau juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;
3. c) o persoană participă la evaluarea unor proiecte de cercetare în care are calitatea de membru al echipei de cercetare sau de colaborator la realizarea altor proiecte cu unul sau mai mulți parteneri din proiectul evaluat

(5) Persoanele care se află în relație de soți, afini și rude până la gradul III, inclusiv, nu pot ocupa concomitent funcții astfel încât unul sau una să se afle față de celălalt sau cealaltă într-o poziție de conducere, control, autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași universitate.

(6) Nu pot fi numite în comisii de doctorat, comisii de evaluare, comisii de admitere persoanele care:

1. a) sunt soți, afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv cu unul sau mai mulți candidați;
2. b) sunt angajate în aceeași instituție cu un candidat care deține o funcție de conducere și sunt subordonate ierarhic candidatului.

(7) Persoanele care se află în relație de soți, afini și rude până la gradul III, inclusiv, persoanele care s-au aflat/se află în raporturi comerciale, precum și persoanele care se află într-o relație contractuală directă sau prin societăți comerciale la care dețin părți sociale nu pot fi în relație de conducător de doctorat – doctorand îndrumat.

(8) Pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante se aplică dispozițiile cuprinse în Metodologia de concurs pentru ocuparea posturilor vacante, elaborată la nivelul Universității, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

(9) Pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare vacante prin promovare se aplică dispozițiile cuprinse în Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare în cariera didactică, elaborată la nivelul Universității, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Art. 10. Onestitate intelectuală

(1) Onestitatea intelectuală este o valoare etică promovată cu fermitate de Universitate, întrucât în absența ei, dreptul la proprietate intelectuală și evaluarea corectă a performanțelor studenților, cadrelor didactice și de cercetare precum și a tuturor celorlalți angajați ar avea de suferit din cauza unor practici inacceptabile.

(2) Universitatea aderă necondiționat la principiile respectării depline a proprietății intelectuale

(3) Respectarea proprietății intelectuale și a drepturilor de autor este o obligație profesională fermă a tuturor membrilor comunității universitare.

 Art. 11. Colegialitatea

Acest principiu presupune colaborarea dintre membrii comunității universitare, având la bază ideea de respect reciproc.

Art. 12. Dreptatea și echitatea

(1) Dreptatea și echitatea constituie valori pe care Universitatea le promovează cu consecvență, adoptând întotdeauna, pentru toți membrii săi, atitudini corecte și respingând cu hotărâre discriminarea și exploatarea, indiferent de caracterul mai direct sau mai subtil în care s-ar produce acestea.

(2) Discriminarea sau tratarea inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa, etnia, religia, convingerile politice și altele, aduce atingeri inacceptabile drepturilor acestora și perturbă grav egalitatea de șanse, motive pentru care este interzisă, indiferent de formele în care se manifestă.

(3) Principiul dreptății și echității presupune, de asemenea, că dreptul nediscriminării pe criterii rasiale, etnice, religioase, politice și altele, nu poate și nu trebuie folosit astfel încât să provoace discriminări inverse.

Art. 13. Responsabilitatea

(1) Universitatea promovează responsabilitatea profesională și socială prin respectarea de către membrii săi a standardelor etice și profesionale în toate situațiile.

(2) Responsabilitatea presupune abținerea membrilor comunității universitare de a formula public opinii care ar putea fi interpretate drept încercări de dezinformare, calomnii sau denigrări ale unor programe și/sau persoane din propria instituție.

Art. 14. Transparența

(1) Transparența, ca principiu etic susceptibil să contribuie la asigurarea egalității de șanse în competiție și a accesului echitabil la resurse, este practicată și cultivată în Universitate prin punerea la dispoziție celor interesați – membri ai comunității universitare, candidați, absolvenți, public – a tuturor informațiilor pe care aceștia sunt îndreptățiți să le primească, în cantități suficiente și de o calitate ireproșabilă.

(2) Universitatea asigură transparența cu privire la condițiile și regulile de desfășurare a concursurilor de admitere, de finalizare a studiilor, a concursurilor de ocupare a posturilor, a evaluărilor periodice ale angajaților, a interviurilor și procedurilor  de promovare, precum și cu privire la orice alte informații legate de criteriile de evaluare, aplicarea acestora, desfășurarea concursurilor și a obligațiile posturilor pe care candidații și le adjudecă în urma concursurilor.

(3) Universitatea asigură transparența totală cu privire la fondurile pe care ea însăși, dar și alte instituții publice din țară și din străinătate, firme, fundații, persoane fizice etc. le acordă pentru dezvoltarea activităților de învățământ cercetare și administrare. Transparența se referă nu numai la sumele acordate, ci și la modul și eficiența utilizării lor în concordanță cu obiectivele și normele incluse în proiectele pe baza cărora au fost obținute.

(4) Universitatea recomandă cadrelor didactice și de cercetare să menționeze în lucrările lor sprijinul material pe care l-au primit din partea ei și/sau a oricărui alt sponsor, pentru realizarea lucrărilor respective.

CAPITOLUL al III-lea

Respectarea proprietății intelectuale, a drepturilor de autor, a standardelor de integritate universitară

Art. 15. Principiul general de conduită universitară

(1) În activitatea didactică și de cercetare, precum și în aceea a întocmirii oricăror lucrări (de licență, dizertație, doctorat, articole de specialitate, referate, studii, cursuri, monografii, tratate și altele) de către cadrele didactice și de cercetare ale Universității, de către studenți, masteranzi și doctoranzi, respectarea regulilor de bună conduită în realizarea lor, a drepturilor de proprietate intelectuală, precum și a drepturilor de prioritate asupra rezultatelor activităților de cercetare ale predecesorilor, a regulilor de citare trebuie să fie o regulă de conduită implicită, independentă de orice obligație impusă de lege sau alte acte normative și care, atunci când este încălcată, este urmată, în mod necesar, de aplicarea sancțiunilor morale și/sau legale, firești pentru orice comunitate universitară.

(2) Pentru a se evita confuziile ori interpretările asupra principiilor de conduită, prin aceasta trebuie să se înțeleagă că orice nerespectare a drepturilor altora și/sau încălcare a regulilor de deontologie în activitatea de cercetare și realizare de lucrări științifice, reprezintă abateri care pot atrage sancțiuni, în conformitate cu legea dreptului de autor, legea educației naționale, legea privind buna conduită în activitatea de cercetare, cu reglementările din acte normative cu valoare primară, secundară, ori terțiară și cu prezentul cod de etică.

(3) Conștienți că unele dintre reglementările legale menționate la alineatul precedent privesc activitatea didactică și de cercetare finanțată de stat și de faptul că învățământul privat nu beneficiază de astfel de finanțări, Universitatea și membrii acesteia înțeleg să își asume toate obligațiile instituite prin legi și alte acte normative în sarcina celor vizați de ele, exceptând pe cele care fac incompatibile activitățile desfășurate în învățământul privat cu dispozițiile instituite de lege pentru învățământul finanțat de la bugetul de stat.

(4) Pentru ca o abatere de la regulile de deontologie în activitatea didactică și de cercetare și/sau în legătură cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală să fie sancționată, este necesar, însă, ca aceasta să provină dintr-o încălcare intenționată a acestor reguli și a drepturilor de proprietate intelectuală ale terților.

 Art. 16. Originalitatea și valoarea lucrărilor științifice

(1) Originalitatea și valoarea științifică sunt noțiuni diferite și cu consecințe diferite în evaluarea respectării standardelor de integritate și/sau deontologie.

(2) Originalitatea reprezintă forma exterioară, modul propriu de exprimare a autorului, manifestată în amprenta personală a acestuia, în îmbrăcarea în cuvinte a conținutului de idei al lucrării sale științifice. Legea dreptului de autor protejează prin drept de autor operele, independent de valoare sau destinație și chiar neterminate. Lipsa de originalitate poate proveni fie din însușirea exprimărilor altuia (plagiatul), fie din forma banală de exprimare.

(3) Prin valoarea științifică a unei lucrări se înțelege acea caracteristică a lucrării, prin care se adaugă la stadiul cunoștințelor contribuția proprie a autorului lucrării. O lucrare, chiar dacă este îmbrăcată într-o formă personală, nu poate fi considerată ca având valoare științifică dacă nu aduce stadiului cunoașterii informații, teze, idei, teorii, demonstrații noi, respectiv dacă este lipsită de aport personal, de conținut valoros, care să poată fi atribuit autorului lucrării.

(4) Lipsa aportului personal la îmbogățirea stadiului cunoașterii reprezintă un criteriu variabil, în funcție de lucrarea analizată.

(5) Contribuția științifică care conferă valoare unei lucrări este evaluată, de la caz la caz, prin calificative sau prin modul de receptare al acesteia. În cazul tezelor de doctorat, calificativele care pot fi acordate sunt: Nesatisfăcător, Satisfăcător, Bine, Foarte Bine, Excelent. În cazul altor lucrări, contribuția științifică se apreciază prin modul de receptare a acestora de către public, interesul generat în rândul publicului și/sau prin premierea acestor lucrări de către entități cărora comunitatea academică le recunoaște un drept de evaluare și premiere, grație notorietății de care se bucură și a valorii membrilor săi.

(6) Evaluarea originalității și/sau a valorii științifice trebuie să aibă loc după criterii diferite pentru studenți, masteranzi, doctoranzi și cadre didactice ori de cercetare.

 Art. 17. Protecția formei de exprimare și a conținutului

(1) Sunt protejate prin drept de autor forma de exprimare și conținutul operei. Preluările din lucrările anterioare sunt permise doar cu autorizarea autorului ori cu folosirea corectă a dreptului de citare, astfel cum acesta este reglementat de legea dreptului de autor.

(2) Reprezintă încălcări ale drepturilor autorilor de opere preexistente plagiatul și autoplagiatul, precum și folosirea incorectă și/sau abuzivă a dreptului de citare.

(3) Reprezintă alte abateri în sensul legii privind buna conduită în activitatea de cercetare confecționarea și falsificarea de rezultate sau date.

 Art. 18. Plagiatul

(1) Plagiatul reprezintă fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o prezintă ca pe o creaţie intelectuală proprie.

(2) Se consideră a fi plagiat și expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate, ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimiteri la sursele originale.

(3) Existența plagiatului nu este condiționată de cunoașterea autorului operei anterioare, care poate fi publicată și sub pseudonim sau anonim și nici de faptul că opera se află în interiorul sau în afara duratei de protecție determinată potrivit legii, ori de eventuala abandonare a operei de către autor, de faptul că opera nu a fost publicată, obligația de indicare completă și corespunzătoare a sursei existând și în aceste situații.

 Art. 19. Autoplagiatul

(1) Autoplagiatul reprezintă, conform legii privind buna conduită în activitatea de cercetare, expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice, extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale.

(2) Nu reprezintă autoplagiat actualizarea și reeditarea cursurilor universitare ori a altor lucrări științifice și nici folosirea de către doctoranzi a unor texte realizate în cursul stagiului doctoral și publicate în orice formă, în cursul stagiului, cu condiția menționării în mod corespunzător a acestui lucru.

(3) Autoplagiatul reprezintă abatere de la regulile de deontologie, în măsura în care prin această modalitate se falsifică rezultatele activității de cercetare în scop de punctare multiplă a aceleiași lucrări.

 Art. 20. Folosirea dreptului de citare

(1) Citarea reprezintă utilizarea de scurte citate dintr-o operă în scop de analiză, comentariu sau critică, ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului.

(2) Citarea reprezintă și o recunoaștere a dreptului de prioritate a autorului citat, precum și o recunoaștere a valorii acestuia, iar pentru autorul citat reprezintă și criteriul de evaluare a activității sale științifice.

(3) Citarea este licită în măsura în care reproducerea se face din opere aduse anterior la cunoștința publicului, în mod legal, de căre autor, sub condiția reproducerii identice a pasajului citat și a neschimbării sensului acestuia, a reproducerii de dimensiuni reduse din opera citată și sub condiția de a nu-l prejudicia pe autorul citat.

(4) Citarea este permisă în scop de analiză, de comentariu, de critică sau de exemplificare și trebuie să constituie doar un accesoriu în noua operă.

(5) Citarea este licită numai dacă pasajul reprodus dintr-o operă anterioară este indicat în mod corespunzător între ghilimele, eventual cu un format de text diferit decât cel al restului operei și cu indicarea în notă de subsol a autorului, a operei cu titlul complet, a paginii în care se regăsește citatul, a editurii în care opera a fost publicată, a titlului revistei, a website-ului unde opera este publicată, a datei publicării și, după caz, a datei accesării website-ului.

Art. 21. Confecționarea și falsificarea de rezultate sau date

Prin confecționarea de rezultate sau date se înțelege raportarea de rezultate sau date fictive care nu sunt rezultatul real al unei activități de cercetare-dezvoltare. Sunt considerate forme de confecționare de rezultate sau date prezentarea unor sondaje care nu sunt efectuate în realitate, a unor date statistice nereale și altele.

 Art. 22. Protecția ideilor în operele științifice

(1) Ideile reprezintă rădăcinile oricărei creații intelectuale, dar ele nu sunt apropriabile și nu sunt protejate prin drepturi de proprietate intelectuală. Ideile se caracterizează prin faptul că sunt simple, există în sine și prin sine, au o existență eternă, universală și neschimbătoare. În limbajul comun, ideea desemnează o noțiune generală, un principiu universal, un principiu călăuzitor în viață ori pentru lumea științifică, o convingere, o ipoteză, o presupunere, o opinie clară, o orientare, o părere, o judecată de valoare, un algoritm, o intenție, un plan, un proiect, o temă ori un subiect al unei creații intelectuale. Ideile sunt reprezentări spirituale generale și abstracte în conștiință despre obiecte, fenomene, relațiile dintre oameni ori relațiile oamenilor cu lumea înconjurătoare. Ele există și rămân stabile, permanente, independente de noi, independente de cunoașterea ori necunoașterea lor și de mintea în care capătă, eventual, contur.

(2) Ideile în sine sunt excluse de la protecție pentru că ele sunt și trebuie să rămână un teritoriu al nimănui și al tuturor în același timp, dar și pentru că recunoașterea unui drept privativ asupra ideilor ar bloca activitatea de creație în general, de cercetare științifică în particular. Principial, nu se poate recunoaște un drept privativ asupra unei idei pentru că ideea în sine nu schimbă realitatea, dar și pentru că potrivit unui principiu de drept, bunurile corporale sunt apropriabile în lipsa unei interdicții exprese a legii, iar incorporalele, zonă în care se află și ideile, sunt apropriabile numai cu autorizarea expresă a legii.

(3) Nicio dispoziție legală nu permite aproprierea ideilor. Cu toate acestea, se justifică și este echitabilă recunoașterea unui drept de prioritate asupra ideilor în favoarea celor care au enunțat pentru prima dată o idee, iar acest lucru nu se poate face decât prin indicarea corectă a autorului ideii, după regulile aplicabile dreptului de citare.

CAPITOLUL al IV-lea

Comisia de etică și deontologie profesională universitară

 Art. 23. Structură și componență

(1) Structura și componența Comisiei de etică și deontologie profesională universitară (în continuare, Comisia) este propusă de consiliul de administrație, avizată de senatul universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional și autoritate morală.

(2) Nu pot fi membri ai Comisiei persoanele care ocupă vreuna dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, directorul consiliului de administrație sau director de departament.

(3) Comisia realizează un raport anual referitor la situația respectării eticii universitare și a eticii activităților de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar și constituie un document public.

Art. 24. Organizarea și atribuțiile Comisiei

(1) Organizarea și atribuțiile Comisiei precum și procedura de soluționare a sesizărilor este reglementată prin Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de etică și deontologie profesională universitară a Universității „Nicolae Titulescu” din București.

(2) Regulamentul de organizare și funcționare este aprobat în senatul universitar.

CAPITOLUL al V-lea

Abateri și sancțiuni

 Art. 25.

(1) Răspunderea pentru respectarea dispozițiilor Codului de etică revine fiecărui membru al comunității universitare.

(2) Statutul de membru al comunității universitare impune fiecărui membru asumarea răspunderii pentru acțiunile sau omisiunile sale.

(3) Supravegherea aplicării dispozițiilor Codului de etică este de competența Comisiei.

(3) Încălcarea dispozițiilor Codului de etică atrage răspunderea în condițiile Legii educației naționale și Regulamentului de ordine interioară al Universității „Nicolae Titulescu” din București.

Art. 26. Abateri de la etica și deontologia profesională universitară

Constituie abateri grave de la etica și deontologia profesională universitară următoarele fapte:

1. a) propaganda cu caracter politic, religios sau ideologic desfășurată în spațiul universitar sau în legătură cu acțiuni ale Universității;
2. b) desfășurarea în spațiul universitar a unor activități ofensatoare cultelor care funcționează în mod legal în România;
3. c) orice manifestare sau comportament cu caracter misogin, naționalist-șovin, de instigare la ură rasială sau națională, orice tratament discriminator pe motiv de orientare sau apartenență politică sau sexuală, convingeri religioase, etnie, handicap sau origine socială;
4. d) desfășurarea de acțiuni menite să ducă la pierderea unor drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale dobândite în mod legal de către Universitate;
5. e) desfășurarea de acțiuni menite să discrediteze Universitatea sau să afecteze în mod grav imaginea și prestigiul acesteia;
6. f) distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor și a bazelor de date ale Universității, precum și utilizarea lor în scopuri ilicite;
7. g) orice comportament care aduce atingere demnității și creează o atmosferă intimidantă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane sau care creează un climat de muncă ostil sau conflictual;
8. h) abuzul de autoritate la adresa unui membru al comunității universitare, indiferent de poziția ocupată de acesta în cadrul Universității;
9. i) formularea repetată de plângeri sau sesizări vădit neîntemeiate la adresa unui coleg;
10. j) hărțuirea morală la locul de muncă, respectiv orice conduită abuzivă, prin gest, cuvânt, atitudine care aduce atingere prin frecvență și repetiție demnității sau integrității fizice ori psihice a unei persoane, punând în pericol activitatea acesteia sau degradând climatul universitar
11. k) acțiunea de ridiculizare, umilire, jignire sau izolare a unui membru al comunității universitare;
12. l) deținerea, consumul sau comercializarea de droguri, substanțe etnobotanice, băuturi alcoolice în spațiul universitar;
13. m) deținerea sau difuzarea de materiale cu caracter obscen sau pornografic în spațiul universitar;
14. n) deținerea, fără drept, în spațiul universitar, a oricărui tip de arme sau alte instrumente, precum muniție, petarde, pocnitori, care, prin acțiunea lor, pot afecta integritatea fizică și psihică a colectivului de studenți și a personalului Universității;
15. o) comiterea unor acte de violență în spațiul universitar sau împotriva unor persoane care fac parte din comunitatea universitară precum și instigarea la astfel de acte;
16. p) condiționarea participării studenților la examene sau condiționarea promovării acestora prin cumpărarea unor lucrări sau cărți ale cadrelor didactice;
17. r) afectarea prestigiului Universității ca efect al săvârșirii unei infracțiuni pentru care s-a stabilit vinovăția printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
18. s) discreditarea performanțelor profesionale sau a rezultatelor cercetării unui coleg, susținerea de comentarii neadecvate la adresa acestuia;

ș) nerespectarea dispozițiilor privind incompatibilitatea și conflictul de interese;

1. t) pretinderea sau obținerea direct sau indirect de către membrii comunității universitare de foloase materiale, relații sexuale, servicii personale, de orice tip, de la persoane care sunt sau urmează să fie în proces de evaluare, angajare sau promovare;

ț) oferirea, direct sau indirect, de foloase materiale, relații sexuale, servicii personale, de orice tip, către membrii comunității universitare în schimbul indulgenței sau favoritismului;

1. u) traficarea clientelară a examenelor de admitere, a examenelor din sesiuni și a examenelor de finalizare a studiilor sau a concursurilor pentru ocuparea posturilor ori pentru promovare, inclusiv practicarea intervențiilor ierarhice sau colegiale;
2. v) frauda în cadrul examenelor sau concursurilor, modificarea rezultatelor examenelor sau concursurilor, substituirea lucrărilor sau a identității persoanelor examinate;
3. x) consacrarea unei părți importante din timpul alocat activității didactice unor discuții fără legătură cu tematica acesteia

Art. 27. Abateri de la buna conduită în cercetarea științifică

Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică următoarele fapte:

1. a) plagiatul, manifestat prin însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, fără a fi citată sursa, prezentând-le drept creație personală;
2. b) confecționarea de rezultate, înlocuirea rezultatelor cu date fictive sau omiterea unor date sau rezultate de natură să deformeze rezultatele cercetării;
3. c) încredințarea de către orice autor a produselor științifice publicate către o altă persoană spre a fi republicate sub alt nume decât cel al autorului / autorilor primari;
4. d) însușirea fără drept a calității de autor al unei opere de creație intelectuală;
5. e) includerea unor date false în documentațiile elaborate pentru participarea la competițiile de granturi și contracte naționale/internaționale, în dosarul pentru participarea la concursurile privind ocuparea posturilor didactice / de cercetare ori în dosarul de angajare;
6. f) comercializarea de lucrări științifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de doctorat;
7. g) orientarea activității de cercetare a studenților, masteranzilor, doctoranzilor în scopul obținerii unui folos material sau personal nepatrimonial de către cadrul didactic îndrumător.

 Art. 28. Sancțiuni

(1) Sancțiunile care se pot aplica personalului didactic și de cercetare și personalului didactic și de cercetare auxiliar de către Comisie pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică sunt următoarele:

1. a) avertisment scris;
2. b) reducerea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
3. c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licență;
4. d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
5. e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

(2) Sancțiunile care se pot aplica studenților pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică sunt următoarele:

1. a) avertisment scris;
2. b) pierderea dreptului de a beneficia de bursă sau orice formă de remunerare oferită de Universitate pe o perioadă cuprinsă între 6 luni și 2 ani;
3. c) pierderea dreptului de a beneficia de cazare în spațiile de cazare ale Universității;
4. d) exmatricularea.

(3) În cazul abaterilor prevăzute în art. 27-28, Comisia stabilește una sau mai multe dintre sancțiunile prevăzute în alin. (1) și (2).

Art. 29. Punerea în aplicare a sancțiunilor

Sancțiunile stabilite de Comisie sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancțiunilor.

CAPITOLUL al VI-lea

Dispoziții finale

 Art. 30. Intrarea în vigoare

Codul de etică intră în vigoare începând cu data aprobării lui de către senatul universitar, cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia.